2011年4月7日星期四

Ultima plecare « Teo Negură


Pentru Aura şi Liana

Chiar şi copacii cei mai dârzi îşi pleacă crengile şi anii spre pământ şi se întorc acasă. Şi-n urma lor rămâne, ca o fiică pustiită, moştenitoarea sensurilor firii, doar pădurea. Am vrea să le întârziem plecarea şi ne împotrivim plângându-le la-ncheieturi de rădăcini, dar ne privesc cu lacrimi mari, uscate, ca de scoarţă: ieri o speranţă, astăzi o tristă umbră, mâine o amintire dureros de dragă…
Share this: Reddit Facebook

没有评论:

发表评论